După peripețiile care s-au perindat aproape întreaga zi și pe care vi le-am povestit în episodul anterior, seara avea să fie ca un balsam liniștitor pentru mințile și trupurile noastre obosite. Asta datorită lui Libero, un italian vesel, plin de energie și foarte primitor care ne-a cazat în pensiunea lui reamenajată minunat în stil mediteranean dintr-un bătrân conac italian construit cine știe când.
Jos la parter deschizând o ușă masivă acesta ne-a înregistrat în acte și vorbind o italiano-engleză ușor de înțeles ne-a dat informații lămuritoare într-o încăpere încărcată cu tot felul de obiecte casnice ale altor timpuri care creau o atmosferă familială primitoare. Din această recepție/bar, poți intra în fosta pivniță, probabil de vinuri, care fiind construită tip boltă din piatră ne-a impresionat prin dimensiuni, forme, iluminare și potențial. Ceea ce ne-a liniștit și ne-a bucurat în același timp, pe noi cei sosiți noaptea rupți de oboseală, a fost imaginea frumoasă a acestei clădiri în ansamblul ei și încadrarea ei într-un mod mai izolat la marginea localității. De fapt pentru noi semăna cu o adevărată cetate care ne inspira siguranță după aventurile de peste zi.
După formalitățile de cazare am fost invitați să ne parcăm mașinile într-o curte undeva în spate. A fost surprinzător pentru noi să descoperim acolo un tablou de vis: o piscină utilată modern, cu apă cristalină, luminată din interior, încojurată cu o pajiște îngrijită, străjuită de mulți copăcei înfloriți.
Pe marginea bazinului o familie de italieni tineri împreună cu fetița lor, cazați mai devreme, își răcoreau deja picioarele în apă. Asta ne-a dat curaj, așa că repede am dat fuguța sus la camere undeva la ultimul nivel al “cetățuii” și am răscolit bagajele după costumele de baie. Apoi gata echipați am tras o bălăceală zdravănă în toiul nopții în mijlocul unui peisaj desprins parcă dintr-un vis frumos. Toate necazurile de peste zi s-au topit parcă în undele străvezii, încălzite peste zi de soarele fierbinte al Italiei. Așa cum n-ai ști că e lumină dacă n-ai compara-o cu întunericul, așa nu știm dacă am fi savurat aceste clipe minunate la fel fără peripețiile drumului și soseam aici pe la prânz. Așa că “tot răul spre bine”.
Odată revigorați ne-am retras veseli în apartamentul destinat nouă amenajat în stil rustic, chiar sub acoperișul de bârne și țiglă tradițională. Aici am tras o cină “Made in Romania”, cu clisă, șuncă, salam de casă, roșii, brânză și ceapă stinsă apoi cu un bun vin italian. Am avut astfel și puțin timp să savurăm frumusețea amenajărilor, soluțiile de adaptare a vechiului la nou precum și calitatea finisajelor. Bravo Libero! Totuși mai ai puțin de lucrat la utilare, și anume instalarea aerului condiționat. Deocamdată geamurile larg deschise noaptea au asigurat cât de cât confortul.
Somnul nu s-a lăsat prea mult așteptat pentru a încheia această zi plină de învățăminte de 12 august 2019.