Skip to content
Sandu Pocaznoi

Gânduri

Sandu Pocaznoi

Gânduri

Despre “vreau, dar nu pot”

Sandu Pocaznoi, mai 7, 2019mai 6, 2019

Anastasia, o scumpete de fetiță de 6 ani s-a echipat, nerăbdătoare să “cucerească traseul “Bufnița” din parcul de aventură. A urcat curajoasă pe cablul suspendat între copacii pădurii, și-a agățat centura de siguranță, s-a prins cu mânuțele de cablul ajutător și a pornit la drum, pășind hotărâtă și încrezătoare pe cablul principal. Din întâmplare, fiind micuță, cablul ajutător i s-a potrivit chiar în dreptul guriței. Așa că n-a făcut decât vreo 10-12 pași până când s-a simțit puternic jenată de acesta și s-a întors înapoi plângând. A stat cât a stat pe platforma de start, să se liniștească și hotărâtă, a pornit din nou la drum. Faza cu jena, din păcate, s-a repetat. A devenit și mai supărată dar și mai hotărâtă. La al treilea drum a ajuns mai departe dar s-a lovit cu gura de cablu și s-a rănit la gingie. La revenirea la bază, a simțit o asemenea frustrare încât a izbucnit într-un adevărat acces de plâns furios. Apoi, imediat, parcă în răzbunare, încă înlăcrimată, s-a agățat și lansat, parcă în ciudă, pe un cablu de “tyroliană”, traversând un râu. Între timp  promitea cu glas tare “bufniței” că tot o va învinge. Acum sunt convins că în scurt timp, așa va și fi.

Pentru mine, bunicul ei, a fost o lecție de dârzenie pe care în mod sigur, o voi folosi ca suport atunci când mă voi simțit copleșit de probleme.

Întâmplarea pe care v-am povestit-o am oferit-o și ca un exemplu bun de urmat pentru mulți aceia dintre noi, care căutăm tot felul de scuze pentru a o “lăsa mai moale” atunci când în drumul nostru prin viață, dăm cu adevărat, de greu.

Cred că multe din eșecurile noastre ni se trag de la uitare. Uneori uităm că am rezolvat probleme grele. Alteori suntem prea mândri să cerem ajutor. Și ghici cine pierde?

Îți mulțumesc Anastasia pentru atitudinea ta care inspiră!

Conștiență

Navigare în articole

Postarea anterioară
Postarea următoare

Alte Postări

Culcuș doar pentru o noapte

mai 13, 2019mai 6, 2019

Discutam odată în mașină, cu Bogdan, fiul nostru cel mai tânăr, despre importanța pe care, în zilele noastre o dăm  bunurilor materiale. Ca din senin mi-a apărut în minte imaginea, văzută cândva la televizor, a unui cimpanzeu care-și împletea liniștit, din crengile și frunzele pădurii, culcușul pentru odihna de noapte….

Citește mai mult

Nu poți minți

aprilie 5, 2018martie 26, 2018

Eu văd și simt Universul ca pe un complex de relații iar evoluția lui, ca pe o dezvoltare continuă a acestora conform unor legi obiective. Observ că noi oamenii suntem parte din ce în ce mai conștientă și activă din această lume. Avem un mare avantaj,  libertatea de a alege. Așa că…

Citește mai mult

Există speranță

octombrie 31, 2018octombrie 30, 2018

Îl cheamă Alexandru și este nepotul meu. Acest băiat de 15 ani mi-a dovedit, fără să dorească neapărat acest lucru, că  generația din care face parte poate să împace ocupațiile ultramoderne cu vechile meșteșuguri. Ca oricare tânăr, se simte atras de tehnologia modernă, de jocuri pe calculator, programare IT etc….

Citește mai mult

Comentariu

  1. Ionel spune:
    iunie 21, 2019 la 08:56

    Cred ca darzenia nepoatei tine mult de genele bunicului ! Urmas de nadejde…

    Răspunde

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

©2025 Sandu Pocaznoi | WordPress Theme by SuperbThemes