Nu știam acum câteva luni la ce să mă aștept atunci când Dana cu Răzvan au hotărât să ne provoace chemându-ne într-o adevărată aventură alături de ei și nepoții noștri, Alex și Briana. Urma ca în timp de trei săptămâni să parcurgem mii de kilometrii prin preajma Mediteranei, prin zone interesante, cu cazări în locații inedite și planuri de vizitare bine pregătite. Eli a simțit vestea ca pe o presiune și i-a trebuit ceva timp până să asimileze perspectivele. Pănă la urmă ne-am gândit că odată ajunși la 67 de ani poate merită să mai trăim astfel de clipe prețioase împreună cu nepoții ajunși deja adolescenți. Așa că ne-am pregătit de drum cu inima deschisă. La început n-am simțit nevoia să-mi împărtășesc impresiile prin scris și imagini. Acum însă am ajuns să cred că povestea acestei călătorii cu tot ceea ce eu simt și înțeleg din această peripeție, poate fi de ajutor pentru oamenii care doresc s-o afle chiar de la sursă.
Păi, să pornim împreună pe firul acestei călătorii trecând prin Serbia, Croația, Slovenia, Italia, Franța și retur. În drumul nostru prin Serbia și Croația pe care de data asta le-am ales ca țări de trecere, ne-au impresionat plăcut culturile frumos dezvoltate de porumb și floarea soarelui, semn al bunăstării, precum și verdeața sănătoasă a câmpurilor și a zonelor întinse de păduri. Am avut însă parte de un bun test de răbdare și conducere tip bară-la-bară pe patru rânduri de circa o oră jumate la granița Sârbo-Croată. Cauza a fost se pare, reîntoarcerea din zonele turistice din Grecia, Turcia sau Bulgaria, a mii de cetățeni vestici, grăbiți să se întoarcă la slujba lor „iubită”. Imediat după ce am intrat în Croația am sesizat calitatea mai bună a șoselei, a locurilor de parcare, parcă mai îngrijite, mai atrăgătoare. Ajunși seara în Zagreb, azi capitală a unei țări europene, am observat o extindere modernă a fostului important oraș regional spre periferii înțesate cu firme puternice, cunoscute, cu depozite uriașe și zone rezidențiale, moderne și cochete.
Danijela, gazda noastră din prima seară, o tânără croată veselă și comunicativă, ne-a întâmpinat la poarta casei, al cărui parter l-a pus prin Booking, la dispoziția turiștilor. Printr-o engleză decentă ea ne-a prezentat apartamentul și regulile casei, mai ales că ea locuia la etaj. După sutele de kilometrii parcurși oboseala ne-a doborât și ne-a împins repede spre somn, punând astfel capăt primei zile din lungul șir care abia ne așteaptă.

Dimineața după odihna binemeritată am vrut să profităm de vecinătatea față de Muzeul Tehnicii Nicola Tesla pentru a-l vizita.
Ghinion! La casierie nu acceptau decât cash și doar kuna, moneda lor națională (aviz pentru cei ce doriți să vizitați acest muzeu care chiar că merită oboseala).
Presați fiind de timp a trebuit să renunțăm cu părere de rău (mai ales pentru noi băieții).
Așa că, la drum spre Italia prin Slovenia!