Cine nu a avut cândva o durere? Cine nu s-a necăjit pentru asta? Vorbind despre durere, eu o înțeleg ca pe un semnal de alarmă din parte simțurilor noastre, care ne anunță că ceva nu merge bine sau ceva s-a stricat în corpul nostru. Acest avertisment este un mare pas pe calea evoluției. Spun asta pentru că am avut parte de astfel de semnale de alarmă, poate de mai multe ori decât alții și știu deja cum e. Atunci de fapt, în acele momente lungi și chinuitoare avute pe patul de spital, am simțit nevoia și am avut și timpul să le înțeleg menirea.
Ce facem noi când ne doare ceva? Chiar dacă bănuim sau ni se spun cauzele, dorim în primul rând, să scăpăm repede de ea. Aplicăm urgent, în mod direct remedii cum ar fi: comprese, ceaiuri, pastile, creme, masaje etc. Adică liniștim efectele. Abia apoi apelăm la remedii indirecte sau după caz, combinate cum ar fi: tratamente medicale, diverse cure cu remedii naturale, operații, odihnă etc., urmărind pe parcurs rezolvarea cauzelor.
Suferința însă, o văd ca pe o alegere personală sau ca pe o acceptare a situației și asta, din diverse motive. Ceea ce am observat este că suferința acceptată te duce chinuindu-te, mai repede sau mai încet, dar în mod sigur, tot mai aproape de distrugere…
Totuși să nu uităm că oricând avem posibilitatea de a alege!