Am observat ca fiecare din cei șapte miliarde și ceva de conlocuitori actuali ai Pământului crede că are dreptul la a avea dreptate. Așa credeau și înaintașii lor, altfel n-ar fi fost atâtea neînțelegeri, certuri, bătălii sau războaie. Eu am renunțat la acest „așa zis drept”. De ce?
Într-o zi pe când mă pregăteam să țin un speech în fața unor colegi, pe o temă profesională, m-am pomenit, așa din senin, întrebând: Câte păreri personale există despre un fapt sau fenomen sau lucru sau persoană sau întâmplare? Din răspunsurile venite din sală a rezultat că toți oamenii care au auzit de ele își au propria părere. Este normal să fie așa pentru că fiecare din noi vedem altfel lucrurile. Nu insist asupra cauzelor acestui adevăr. Pe mine m-a preocupat un alt aspect și anume: cel ce face ca un punct de vedere să se transforme în dreptate proprie.
Eu cred că atunci când din diverse motive începem să ne apărăm sau impunem un punct de vedere sau să sugerăm că este singurul adevăr posibil, el se transformă în „dreptatea noastră”. Aceasta am observat că intră automat în conflict cu alte puncte de vedere transformându-le în „drepatea lor”. De aici apare tensiunea nervoasă, frustrarea, nemulțumirea, neînțelegerea, neînduplecarea și lupta. De aici începe de fapt o pierdere anapoda de energii, risipite degeaba, strânse cu greutate pentru a ne simți bine.
Eu o soluție am găsit-o atunci când „m-am prins” că dacă respect orice părere a oricui legată de un fapt, oricare ar fi el, și doar o compar cu părerea mea, mă apropii mult mai mult de adevăr și mă umplu de energie. De asemenea elimin un pericol de apariție a conflictelor și deci pierderile de energie. O propun ca pe o sugestie pentru verificat și aștept nu păreri ci experimente. N-aveți nimic de pierdut. Eventual de câștigat. Succes!