Din neatenție, din grabă poate și din prea multe gânduri împrăștiate, s-a-ntâmplat. Am scăpat telefonul pe trotuar exact cu ecranul în jos. A mai căzut așa dar niciodată pe asfalt. Rezultatul? Ecranul întreg părea o plasă meșteșugit țesută din plesnituri de sticlă. Am verificat înfrigurat. Culmea, funcționa în continuare, doar că parcă un păianjen măiestru întinsese plasa peste sticla luminoasă. Am avut o reacție inconștient de calmă: „lasă că-l duc la Service și-mi schimbă sticla”. Aici însă, după trei ore de aventuri trăite cu intensitate, m-a izbit importanța fenomenului Social Media care astăzi, recunosc, ne definește existența.
După ce am văzut cu câtă greutate se transferă datele de pe un telefon pe altul, la un pupitru oficial, vorbind aici despre „profesionalism”, am fost șocat să observ ce înseamnă să lipsești trei ore din „traficul de date”. Pur și simplu poți provoca daune dacă ești implicat în activități în care prezinți importanță pentru ceilalți. În același timp am văzut ce înseamnă să folosești un telefon mai puțin performant primit la schimb (din Service), după ce ți-ai reglat activitatea pe un anumit nivel de performanță al aplicațiilor. Pur și simplu te vezi renunțând la o serie facilități, precum o caracatiță la care i s-au tăiat o parte din brațe. Acum mă văd ca un prunc intrând în mare și care știe să înoate doar puțintel. Cred că-mi iau instructor de „înot”. Sticla telefonului mi-a devenit brusc, fereastra către lume dar și pentru sine.
Este important să o protejezi și la propriu, dar mai ales la figurat pentru că prin ea poți evolua, dar și răni sau chiar distruge.