Îl cheamă Alexandru și este nepotul meu. Acest băiat de 15 ani mi-a dovedit, fără să dorească neapărat acest lucru, că generația din care face parte poate să împace ocupațiile ultramoderne cu vechile meșteșuguri.
Ca oricare tânăr, se simte atras de tehnologia modernă, de jocuri pe calculator, programare IT etc. În vacanța de vară, Răzvan, taică-său, i-a dat ocazia să „muncească” la biroul lui, acolo unde chiar se face programare IT, deci un rai pentru astfel de flăcăi. Într-o zi, Eli și cu mine, am vizitat locul cu pricina. Ceea ce ne-a plăcut tuturor a fost faptul că acest băiat făcea deja, parte din „peisaj”. Ba mai mult, s-a apucat să proiecteze un joc pe calculator, care atunci când ni l-a arătat, ajunsese în etapa de proiectarea la nivelul trei. Vă spun drept că m-a cuprins un mănunchi de sentimente învăluite-n bucurie pentru că parcă-l vedeam realizând proiecte de mare importanță în viitor.
Peste două trei ore am revenit cu toții acasă. Aici, în curtea lor am dorit să altoiesc în puieții răsăriți din rădăcinile unui corcoduș, o varietate foarte gustoasă de prun renglot. Ca din întâmplare l-am invitat pe Alex să mă ajute. Rezultatul m-a emoționat. Se știe că foarte puține persoane se pricep să altoiască pomi pentru că operațiunea trebuie înțeleasă, iar apoi este nevoie de îndemânare și multă răbdare. Alex nu numai că m-a ajutat, dar din trei altoiri el a făcut două. Atunci am avut această revelație de a vedea că se nasc în continuare persoane care pot împleti modernitatea cu tradiționalul în domenii complet diferite. Aceștia pot înțelege mult mai bine bogăția, legile și frumusețea acestei lumi, în folosul nostru al tuturor.
Mulțumesc Alex, ție și generației tale pentru hrănirea speranțelor de mai bine în viitor.