Zilele astea verificându-mi pulsul după niște exerciții fizice, în timp ce respiram din greu, m-am întrebat, ca din întâmplare: ”Oare de câte ori am respira într-o viață de 80 de ani”? În loc să caut pe Net, am luat telefonul și am calculat. Pornind de la o medie de circa 12 respirații liniștite pe minut, am aflat că am respira de circa 500 de milioane de ori. „Dacă tot am telefonul în mână, mi-am zis, ”hai să văd și inimioara mea, de câte ori ar bate până la aceași vârstă”. Am calculat pornind de la circa 70 de bătăi/minut și am aflat rezultatul: circa 3 miliarde de ori.” WOOOW! Starea de uimire, stârnită de mărimea uluitoare a numerelor aflate, și cea de respect și recunoștință pentru munca uriașă ce stă în spatele lor, mi-au inspirat aceste rânduri.
Dacă am obseva mai atent natura în diversele ei forme și aspecte, am vedea că ea a evoluat cu success în miliarde de ani, pe baza pașilor mărunți făcuți RITMIC, PERSEVERENT și în mod CONSTANT.
Din păcate, încă prea mulți dintre noi, preocupați fiind de lucruri prea puțin importante, ajungem să fim neatenți la astfel de exemple simple. De ce? Păi, nu vedem legătura dintre performanțele extraordinare ale acestor exemple și posibilele noastre performanțe. E mare păcat pentru că pierdem, astfel, o importantă sursă de inspirație. Pe lângă neglijență și distrageri de la ceea ce e important pentru noi, aș mai adăuga un „dușman” al unui viitor mai bun: frica de schimbare. Studiile ne arată că orice schimbarea, noi o asociem la început cu un atac la confortul sau siguranța noastră actuală. Și vorba aia; cui i-ar conveni asta?
De obicei, atunci când vine vorba de făcut ceva nou, gânduri ca: „E prea târziu pentru asta! Nu-i pentru mine! Poate fi periculos!” sau ”Și alții au încercat dar degeaba!” s-au dovedit a fi câteva dintre scuzele după care ne ascundem fricile. Facem asta chiar dacă aceste scuze ne îndepărtează de perspectiva, unui prezent și viitor, poate mai bune, decât trecutul nostru. Acum te-ai putea întreba: ”Oare toate acestea spuse până acum nu sunt doar vorbărie fără rost, care nici n-are nici o legătură cu mine!”
Realitatea, chiar dacă nu ne convine, ne arată adevărul care spune că majoritatea oamenilor trec prin viață trăind mult prea multe neîmpliniri, frustrări și necazuri, față de bucuriile firești pe care ei le doresc. Pericolul major pentru acești oameni de a-și rata un viitor mai bun în viață, pare a fi acela de a continua să trăiască blocați mai departe, chiar de frica de care vorbeam, într-un prezent nemulțumitor .
Ca norocul că sunt din ce în ce mai multe exemple de reușită în viață ale unor oameni, uneori chiar profund defavorizați de soartă. Aceștia ne arată că niciodată nu-i prea târziu să-ți schimbi direcția și astfel, starea vieții care te nemulțumește. Doar că asta se întâmplă numai dacă și tu te decizi și apoi îți și schimbi modul de gândire care te-a adus la stadiul de nemulțumire, într-unul potrivit pentru a acționa în acord cu dorințele tale. .
Pentru asta iată câțiva pași:
1) Uită-te, pentru început, la acel ceva care te poate face, cu adevărat, fericit și hotărăște-te să-l și obții!
2) Învață din lecțiile importante date de viață, cum ar fi cele de mai sus prezentate și cere, la nevoie, ajutorul necesar de la oamenii pricepuți, potriviți și disponobili pentru tine!
3) Apucă-te de treabă, entuziasmat și încrezător(oare) în perspectivele tale și fă-o în mod lejer, cu pași mici și mai ales într-un mod constant și perseverent!
4) Bucură-te din plin pentru orice success!
5) În tot acest timp protejază-ți corpul, mintea și sufletul, iubește-le și ocrotește-le cu drag!
Rezultatele îmbucurătoare care merită sărbătorite, nu vor întârzia să apară. O spun din experiență și cu toată sinceritatea .
Așa că, ce ar fi să începi chiar acum?
Te rog să nu uiți însă, să fii în tot acest timp, recunoscător Creatorului minunatelor tale ”pompe” ale vieții care făcându-și foarte bine treaba, îți asigură bucuria de a trăi. Cu atât mai mult, să le mulțumești și pentru că îți sunt și modele ideale de la care te poți inspira pentru a te realiza în viață.
Oare ce am păți dacă inima și plămânii ne-ar lua ele pe noi ca modele și s-ar apuca să umble și ele, după ”cai verzi pe pereți” sau s-ar hotărâ să mai și făcă, din când în când, niște pause de odihnă, în loc să-și vadă de sfânta lor misiune, adică aceea de a ne ține sănătoși în viață?