Acum câteva dimineți, am deschis sertarul cu lenjerie curată cu un gest reflex pentru a-mi lua un maiou proaspăt. Ca din senin, la vederea hainelor frumos așezate-n straturi și mirosind frumos m-a cuprins o intensă stare de recunoștință. În primul rând pentru Eli, soția mea, care mă rabdă, educându-mă de vreo 40 de ani încoace. Apoi pentru mama mea care a căutat mai ales în anii tulburi, plini degreutăți de după război, să fim întotdeauna curați și bine îngrijiți.
Pentru cine spun toate acestea aducându-le mulțumirile mele? Pentru toate acele ființe dragi care pe lângă sarcinile zilnice pe care le au și le mai și îndeplinesc cot la cot cu noi „băieții” se implică voluntar în a ne asigura tot confortul atât de necesar, bine venit, dar prea puțin, cred eu, prețuit.
Să nu uităm că atunci când spală, calcă, gătesc sau fac curățenie prin gospodărie, „jumătățile” noastre nu întotdeauna sunt în formă sau se simt bine, dar întotdeauna, aceste treburi le consideră o datorie sau gesturi de tandrețe pentru cei dragi.
De ce scriu aceste lucruri? Pentru a atrage atenția că alergând prin viață, preocupați mai mult de oportunități, provocări și soluții pentru acestea, suntem prea puțin mulțumitori pentru aceste munci simple, dar valoroase care de fapt exprimă și sentimentele lor pentru noi.
Vă mulțumesc bunice, mame, soții, prietene, iubite, surori, fiice, nepoate, nurori și mătuși și pentru acest fel de manifestare a dragostei voastre pentru noi. Sunteți prezențe neprețuite dintr-un sertar drag al sufletului meu.